Si ce-ai sa scrii ma rog despre bunica-ta?

Si totusi nu-i la fel.

Toate-i apar altminteri. E mult mai mic si mult mai mare decat cel ce-a venit sa stea la bunici. In loc sa fie tanar, pierzandu-si copilaria, intinereste cu copilaria-n el. Nu-i tulbure. E transparent. Atat de transparent incat bunicii nici nu-l vad, privind prin el numai nepotul cam blegut care, cu toate ca fumeaza, tot copil e. Ninge naiv pe casa bunicilor. Nepotul simte ca acus incepe viata: drumul printre altii. Inima lui e grea ca un desag pe umar, în care-si va purta bunicii, iarna veche si copilaria lui.

 

Ani si morminte dorm intre intrebare si raspuns.O noua iarna incepe la fereastra, cu copaci, mosnegi si alti copii.

— Si ce-ai sa scrii, ma rog, despre bunica-ta?

Ninge naiv.